Pe'o piatra funerară,
Se ofileşte un trandafir.
Cenuşa neagră a unui suflet,oboseşte.
Îi e greu sa tot privească...trandafiri...
Ofilindu'se...
Iar ea,trăind mereu...etern,
Avînd un vis efemer....
Îşi doreşte si ea,sa moara,
Măcar odată,
Sa simtă moartea;n inima insamantata,
Sa vadă cu e...sa nu fii,
Sa nu'i mai vezi plangand,
Pe cei vii.


-------------------------------------------------------------------------------------


Nu stiu ce se intampla cu mine...am inceput sa ma gandesc la cat de neagra e noaptea...a-nceput sa ploua.Nemilosul intuneric al noptii nesfarsite ,e acum,sufocat de o patura fumurie si umeda a ploii. Ies afara,in ploaie.intunericul incepe sa-mi intre in suflet.simt cum inima mea prinde alta culoare.... E atat de uda noaptea .La cativa zeci de metrii de aici se afla o basilica veche ...bantuita.La ora 2 noaptea,se aude cum bate un cliopot.A-nceput sa bata.Sunetul acestui clopot iti incgheata sufletul. am inaintat cativa metrii..nu stiu cati.Am mers in continuare.am intrat in perimetrul curtii basilicii.N-am stiut niciodata ca aici ,se afla un cimitir.sub pamantul pe care stau,se afla cenusa unor suflete pierdute ,irosite-n noapte... A-nceput sa ploua si mai tare.Enoapte,e ceata,e ploaie..o ploaie rece si deasa.eu am decat o rocke subtire..neagra..pe mine....am inchetat. M-am indreptat spre basilica si mai mult,si m-am asezat pe scarile de la intrare.Totul e asa ud! a mai batut odata clopotul,si m-a trecut un fior..mi-a degerat sufletul..Niciodata nu mi-a fost atat de frig,nici cu trupul,nici cu sufletul. La picioarele mele au inceput sa misune o groaza de creaturi mici,urate..negre..si hidoase.Tocmai am observat ca sunt in picioarele goale.fiintele de la picioarele mele au inceput sa ma ciupeasca.pe pamantul negru si noroios au inceput sa rasara pete de sange...terifiata mi-am dat seama ca sunt de la mine...acele chestii ma muscau..si ma durea...dar nu puteam pleca de acolo.Stateam jos,pe scarile basilicii bantuite ,intr-o roche....,in noroi..sunt de-a dreptul ingrozita. Deodata zaresc o raza de lumina ,si reusesc sa ma ridic de acolo..O lumina imi intra in ochi. Nu stiu cum,dar intr-o fractiune de secunda am ajuns in pat.Parca d-abia ma trezisem..dar..eu am stat toata noaptea pe scarile basilicii...Sa fii fost un vis?!nu stiu..parea totusi prea real pt a fii un vis ..parea ca si cum eram pe alta lume.

------------------------------------------------------------------------------------

Un suflet plînge al cerului sfîrşit,
Păsările se tem...Căci din nou ..a sosit.
Linia orizontului începe sa dispară,
Cerul si pămîntul se unesc la fel ca odinioară,
Cerul ia uşor culoarea pămîntie,
Culoarea pămîntului devine aramie.
Si ca o ceaţă groasă se lasă,un val de negreala,
Si o ceată ne sufoca din nou sufletele..ca odinioară.
Pulbere de aur s'arunca din nou pe cer,
Si umple lumea toata,o învăluie'n mister.
E un mister funebru,tainic si totuşi tandru,
Ceva frumos ,tainic si dureros totodată,
Ca un frumos trandafir roşu...cu spini înfricoşători,
Dar pentru care te laşi dinadins înţepata.
O bucata de cascaval sta pe cer aruncată,
Nu mai e intreaga..e jumate...e fost muşcata.
S'a dus valul de ceaţă,s'a dus agitaţia,
Totul pare neclintit acum,si domneşte inanitia.
Soarele s'a scunfundat de mult in mare...
Soarele nu mai e de mult timp soare,
Soarele domneşte acum in alt cuprins,
Soarele se duce doar la pagina ce o deschizi

----------------------------------------------------------------------------------
view my blog [link]
---------------------------------------------------------------------------------